CUPRINS:
1. Întâlnire cu
profesoara Doinița-na Dobrean. Interviu realizat
de Cosmina-Marcela Oltean
2. Lecția despre iubire, Doina Dobreanu
1.
Cosmina-Marcela Oltean: Aș vrea să ne împărtășiți câte ceva despre dvs,
despre copilărie, familie și mai ales despre convingerile cu care ați pornit în
viață.
Doina
Dobreanu: Copilăria – târâm al iubirii. Părinții și bunicii mei mi-au dăruit în
copilărie tot ceea ce-mi puteau ei oferi în vremurile acelea zbuciumate ale
„obsedantului deceniu” (Marin Preda), în primul rând toată iubirea și
prietenia, toată atenția și grija. Aveam să aflu mai târziu de problemele,
grijile, lipsurile cu care ei se confruntau pe atunci, dar, fiind primul copil
al părinților și primul nepot al bunicilor paterni, în casa cărora m-am născut,
prin prezența mea nevinovată și veselă, eram raza lor de lumină, de bucurie, de
speranță. Vioiciunea, istețimea și neastâmpărul meu, prezența mea veselă de
copil sănătos, zglobiu, curios îi făceau fericiți, iar eu mă bucuram, la rândul
meu, de priviri calde, de fețe zâmbitoare, de vorbe dulci, de mângâieri și
alinturi. Familia trăia într-o simplitate și modestie ancestrale, la fel ca și
celelalte din jur. Comuna nu era electrificată, așa că ne lipseau radioul și
televizorul, aparatura casnică... Pretențiile erau minime și eram fericiți că
ne aveam unii pe alții, ne bucuram de un confort interior care venea dintr-o
comunicare deschisă, bazată pe sinceritate, corectitudine, bun simț, respect
și, repet, iubire. Nu mi-a lipsit nimic: „unde iubire nu e, nimic nu e...” Am
învățat atunci, printre altele, și m-am convins apoi cât este de adevărat, că
omul nu are nevoie de prea multe pentru a fi fericit; iubirea suplinește totul,
iubirea de aproapele, iubirea de Dumnezeu; iubirea cu toate fațetele ei este un
adevărat briliant, este o comoară dacă știi să o dăruiești și să o primești.;
este un har care te îmbogățește sufletește, mereu și mereu, îți dă curaj,
putere, bucurie. Calea spre fericire este accesibilă oricui: este calea simplă
a iubirii. Asta am învățat prin exemplul celor dragi și exersând împreună cu
ei; a fost lecția practică pe care am învățat-o în copilărie; m-am convins o
dată cu trecerea anilor de valabilitatea ei. Relația aceasta de iubire care se
exersează în familie, începând din primii ani de viață, nu poate fi suplinită
de televizor, de calculator, de telefonul mobil. Socializarea se învață în
familie, nu pe facebook.
Cosmina-Marcela Oltean: Ați
pornit la drum de la bun început cu gândul de a deveni profesoară sau
inițial v-ați dorit o altă carieră?
Doina Dobreanu: Dascălii
mei – modele de iubire. Am învățat să evaluez un Om nu în funcție de avuție, de
bani, ci după criteriile de apreciere ale părinților mei, țărani, de
altfel, criterii conforme cu anumite trăsături de caracter: cinste,
corectitudine, demnitate, respect față de sine și față de ceilalți, dăruire,
sobrietate, înțelepciune, echilibru moral, vorbă. Erau trăsături care, în
vremea copilăriei mele, le întruchipa orice dascăl de țară. El era în și pentru
comunitate un reper, un etalon. Cu asemenea modele am crescut eu: al
părinților, al bunicilor, al învățătoarei mele, al profesorilor mei. Jocul meu
preferat în primii ani de școală a fost de-a învățătoarea. Apoi m-au fascinat
profesorii mei de limba română, domnii Traian Ciociu și Valer Vodă, prin
orizontul lor de cunoaștere, prin arta de a comunica. Nu mi-am dorit o altă
carieră deoarece nu m-am cunoscut îndeajuns, nu mi-am descoperit la timp
toți „talanții” nativi, nu i-am cultivat și nu i-am folosit.
Cosmina-Marcela Oltean: Care
este motto-ul dvs. și principiile după care v-ați ghidat de-a lungul vieții?
Doina Dobreanu: Iubirea,
mai întâi de toate. Puiul de om se formează în timp, greu devine Om. Familia,
în primul rând Mama, este cea care are principalul rol în a pune copilul pe
drumul cel bun. Cei șapte ani de acasă nu pot fi supliniți de nicio facultate
absolvită mai târziu. Nu mi-am impus cu rigoare niște principii austere, dar
înlăuntrul meu au colcăit mereu niște reguli, inoculate de familie, transmise
din generație în generație, reguli ale bunului simț care trebuie respectate în
societate. Cuvintele mamei îmi stăruie și acum în minte. Le auzeam de fiecare
dată, pe rând, în funcție de vârsta mea, ori de câte ori plecam de acasă ;
erau ca o binecuvântare făcută cu iubire: poartă-te frumos, fii
respectuoasă și salută oamenii, vorbește frumos și cuviincios, nu vorbi
neîntrebată, nu fi obraznică, să nu ne faci de rușine, să nu auzim vorbe urâte
despre tine... Pe scurt: iubire, respect, bună-cuviință, omenie, măsură.
Cosmina-Marcela Oltean: Daca
nu ați fi fost profesoară, ce v-ar fi plăcut sa deveniți?
Doina Dobreanu:Tot
ceea ce faci cu iubire te bucură. Am ales o profesiune nobilă, în care am
pus multă pasiune: profesor. Este o misiune pe care ți-o asumi: să arzi mereu
pentru a dărui lumina. Nu am spus-o eu, dar am simțit lucrul acesta: bucuria
născută prin propria mistuire. Nu regret nimic. M-am născut într-un anume loc,
într-un anume timp, independent de voința mea... Sunt mulțumită cu starea de
fapt. Nu-mi pot evalua deciziile luate cândva din perspectiva prezentului, ci
numai în funcție de contextul respectiv. În măsura în care eu mi-am hotărât
destinul, cred că am făcut mereu alegerea care mi-a convenit, având în vedere
posibilitățile reale ale momentului respectiv.
Cosmina-Marcela Oltean: Cum
a fost studenția dvs? Cum vă petreceați timpul liber?
Doina Dobreanu: „Tânărul cântă:
Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea” (Lucian Blaga)
Studenția este o
aventură a cunoașterii în care te implici conștient și responsabil, trăind
plenar bucuria propriei deveniri, împliniri, călăuzit discret de modelul unor
spirite alese; a rămas cea mai frumoasă, cea mai luminoasă perioadă a vieții
mele, cu bucuria unor vise realizate, cu zbateri permanente de autodepășire, cu
posibilitatea de a te compara cu atâția foarte buni, riguros selectați prin
examen de admitere, cu povești de iubire, cu elanuri și speranțe, dar și cu
inerente griji și probleme trecătoare. Am profitat cu aviditate de toată oferta
culturală a orașului universitar Cluj-Napoca, suplinind tot ceea ce mi-a lipsit
în anii anteriori: film, teatru, concert, excursii, serate dansante, expoziții,
vizite la muzee și galerii de artă, plimbări, fără a neglija studiul și lectura
permanente.
Cosmina-Marcela Oltean: Ați
predat doar la liceul din Subcetate?
Doina Dobreanu: În
facultate nu-mi doream să mă întorc acasă... Pusă față în față cu oferta de
repartizare în învățământ, în 1973, cu majoritatea posturilor la țară, dar și
cu obligativitatea de a te titulariza pe un post, am optat pentru Harghita. La
Liceul din Subcetate nu exista post în acel an. Am ales Școala Generală din
Corbu, Capu-Corbului. După un an m-am transferat la Școala Generală din Sărmaș.
Din 1975 și până la pensionare am activat la Liceul din Subcetate, ca profesor
titular de limba și literatura română, apoi de limba franceză, predând și alte
discipline legate de specializarea mea: literatură universală, limba latină,
conducând, pe rând, cercuri școlare de folclor, teatru și jurnalism.
Cosmina-Marcela Oltean: Știu
că acest liceu a fost, la un moment dat, sub directoratul dvs… În ce perioadă?
Doina Dobreanu: Doar timp de patru ani am fost director al liceului, între 1982-1986, dar și atunci cu normă întreagă la catedră. Am preferat să lucrez direct cu elevii, în clasă, să răspund doar de ceea ce fac eu, nu și de ce fac ceilalți dascăli.
Cosmina-Marcela Oltean: Câți ani din viață i-ați dedicat elevilor și cum au fost anii petrecuți la catedră?
Doina Dobreanu: Câți
ani? Lucrez și în prezent, pensionară de patru ani. Școala a fost și
este a doua familie a mea, deși membrii ei sunt în permanentă înnoire. Este un
loc în care dăruiești, dar și primești mereu ceva în schimb, ceva din elanul,
voioșia, exuberanța, speranța, candoarea, inconștiența tinerilor, din energia
și pofta lor de viață. Arzi și renaști în același timp.
Cosmina-Marcela Oltean: Ce ați încercat să le transmiteți elevilor?
Doina Dobreanu:Din iubire, totul. Școala oferă instrucție și educație. Am încercat, cu forțele mele, să realizez un echilibru între cele două obiective ale învățării; am pus accent nu doar pe transmiterea cunoștințelor de specialitate, ci și pe conștientizarea unui comportament civilizat al elevilor, începând cu cultivarea limbii și folosirea ei ca mijloc de comunicare reverențioasă.
Cosmina-Marcela Oltean: La
liceul din Subcetate ați condus revista școlii intitulată ,,Lyceum’’, pe care
ați redactat-o împreună cu elevii. Când a apărut prima dată aceasta și câți ani
ați editat-o? Apare și în prezent?
Doina Dobreanu: Conduc și în prezent revista „Lyceum. Foaie pentru minte, inimă și literatură a
elevilor de la Liceul Miron Cristea din Subcetate”, revistă care apare din
1996. Momentan, apare doar on-line și poate fi citită pe adresa: http://revistalycem.blogspot.com
Cosmina-Marcela Oltean: De
asemenea, știu că un grup de elevi de la liceu au înființat o publicație
on-line, ,,Glasul Subcetății’’. Ce ne puteți spune referitor la asta? Ați
contribuit și dvs.?
Doina Dobreanu: Sunt mândră de inițiativa și de realizarea acestor elevi, aflați acum în ultima clasă de liceu, cu atât mai mult cu cât ei și-au făcut ucenicia participând ani de zile la redactarea revistei „Lyceum”.
Cosmina-Marcela Oltean: Si daca tot vorbim despre reviste de cultură, am aflat că de o perioadă de timp apare, tot on-line, revista dvs. ,,Viața la Subcetate’’. De cât timp există și cum v-ați gândit să o inființați? Cât de des apare și ce putem citi în ea ?
Doina Dobreanu:„Viața
la Subcetate” (ISSN 2343 – 8215; ISSN-L 2343 – 8215;
http://viatalasubcetate.blogspot.com)
este o revistă bianuală, deocamdată. Pregătim numărul al doilea. Este editată
de Consiliul Local și Primăria comunei Subcetate, judeţul Harghita, cu
participarea cadrelor didactice și a elevilor de la Liceul din Subcetate.
Iubirea ne-a mobilizat să o edităm, iubirea pentru localitatea noastră cu tot
ceea ce ea reprezintă: prezentul și viitorul acestor oameni, viața, gândurile,
speranțele și preocupările lor, obiceiurile și tradițiile lor, prosperitatea
lor.
Cosmina-Marcela Oltean: Vorbiți-ne
despre activitatea dvs. literară. Câte cărți ați publicat și ce ați încercat să
subliniați în ele?
Doina Dobreanu: Tot
iubirea m-a îndemnat să scriu, să scriu despre satul meu... Abia acum, după ce
am publicat 14 cărticele, unele în colaborare cu fratele meu, profesorul Vasile
Dobreanu, începând cu „Subcetate. File de monografie” (1999) și terminând cu
„Subcetate. Un secol de istorie în imagini” (2013), aș putea spune că am
realizat o monografie aproape completă a localității noastre. Aș lăsa să
vorbească despre cărțile noastre cuvintele spuse de Profesor Doctor Valentin
Marica, Senior-editor la Societatea Română de Radiodifuziune Radio România
Târgu-Mureş, în „Cuvântul înainte” la cartea semnată de mine și fratele meu,
„La obârșie, la izvor... Convorbiri la Subcetate”(2013):
„Demersul
publicistic de faţă îi readuce, cu dragoste, bun-simţ, nobleţe şi inteligenţă,
pe bunii trăitori ai obârşiilor şi permanenţelor din binecuvântata parte
nordică a Depresiunii Giurgeului, Subcetate, reverberând din Sangidava, în gestul
sublim şi pur al mărturisirilor – al spovedaniilor, vindecând setea de mântuire
– aidoma celui al ridicării fărâmei de pâine descris de Monahul de la Rohia.
Doina Dobreanu şi Vasile Dobreanu, care, cu har, i-au dedicat localităţii
Subcetate mai multe cântece ale obârşiei, de la istorie şi civilizaţie rurală,
la etnografie, datini, folclor literar, particularităţi lingvistice, credinţe
arhaice, ritualuri şi simboluri, invocă, din nou, aducerea-aminte, întru a
argumenta şi perpetua rodnicia timpului, creşterea lui, în vechea aşezare din
zona Topliţei Române. Câmpul ideatic al autorilor priveşte indestructibilitatea
imaginii satului. „Ducem în suflet imaginea satului până la mormânt – este
credinţa mărturisită a profesorului Ioan Dobreanu. Orizontul spaţial în care
trăim copilăria ne modelează sufletele şi ne cultivă imaginaţia”(...) Doina
Dobreanu şi Vasile Dobreanu pot spune la fel, fiind, în această carte, la o
masă cu prieteni, cu oameni rari, adevăraţi, împreună reverberând reflecţia
filozofului Emil Cioran: M-a apucat o pasiune nebună pentru tot ce e pur şi
nefalsificat în lumea asta de indivizi acri, sceptici şi incapabili de
sacrificii. Subcetate, „lumină alergândă”, e loc pur şi nefalsificat. Cum să
nu-i scrii cărţile?”
Cosmina-Marcela Oltean: Sa
vorbim și despre Asociația Culturală „Dobreanu’’. De cât timp există și
pe ce se axează?
Doina Dobreanu: Este
o asociație culturală nonguvernamentală, fără profit material, născută în 2009
din iubirea pe care am învățat-o în familie și pe care am cultivat-o de-a
lungul vieții, iubirea față de tot ceea ce ne reprezintă pe noi ca popor,
pentru reperele noastre naționale: limbă, port, credință, biceiuri, tradiții.
Aflați mai multe pe blogul asociației : http://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com
Cosmina-Marcela Oltean: Trebuie
neapărat să întreb și despre înclinația dvs. pentru pictură, deoarece știu că
există în familia dvs., am văzut câteva din tablourile dvs. de acasă și știu că
sunteți membru onorific al Cercului de pictură de la liceu. În plus, pictura e
îngemănată cu literatura. Așadar, ce înseamnă arta pentru dvs.?
Doina Dobreanu: Artă – frumos – iubire. Arta presupune exprimarea frumosului din natură, din sufletul și din viața oamenilor, prin cuvânt, prin culoare, prin sunet… Am moștenit gustul pentru frumos de la mama, artizan popular, meșteră în arta țesutului și a cusutului, artă care presupune îndemânare, imaginație, armonizarea culorilor și nuanțelor, respectarea proporțiilor, alegerea și îmbinarea motivelor etc. Am învățat și eu să lucrez alături de mama, dobândind dexteritate, solicitându-mi imaginația și creativitatea. Numai perfecționându-mă într-o școală vocațională aș fi putut deveni, poate, artist plastic, desiner… Am încercat din când în când să desenez, să pictez, dar timpul nu este destul de îngăduitor cu mine, nu-mi permite să fac tot ceea ce mi-ar face plăcere.
Cosmina-Marcela Oltean: Vorbiți-ne
despre colecția dumneavoastră „Casa cu amintiri”. Cum s-a născut ideea?
Doina Dobreanu: Binele
și frumosul se nasc tot din iubire. E vorba de iubirea pentru zestrea pe care
am moștenit-o de la strămoșii noștri și pe care de cele mai multe ori o ignorăm
sau o desconsiderăm. Am o admirație deosebită pentru costumul popular, în
special pentru cel românesc, mai cu seamă pentru frumusețea, bogăția și
diversitatea ornamentației cămășilor pentru femei, a iilor, chintesențe de
sublim, rafinament, bogăție spirituală și culoare, exprimate cu măiestrie
artistică cu acul și ața pe pânza țesută în război, din in, cânepă și bumbac.
Cosmina-Marcela Oltean: Vorbiți-ne
despre proiectele naționale și internaționale în care v-ați implicat și
despre concursurile județene și naționale la care ați participat împreună cu
elevii dumneavoastră.
Doina Dobreanu: Iubirea
față de țară și față de cultura națională se învață. Se învață în familie, în
școală. Și media ar trebui să aibă un rol important. Cu acest scop școala noastră
s-a implicat în diverse proiecte. Participările anuale la Concursul Național
pentru elevi și profesori consacrat poetului și filosofului Lucian Blaga „Laudă
semințelor, celor de față și-n veci tuturor!”, organizat la Lancrăm și Sebeș,
ne-au bucurat prin aprecieri și prin premiile obținute la etapele județene și
naționale, la secțiunile de traduceri în limba franceză și engleză, de creație
(eseuri, creații lirice) și arte plastice. De asemenea, participarea la
Proiectul european Etwinning/Comenius cu tema „Mituri, povești, legende –
rădăcinile noastre vorbesc” ne-a obligat să aprofundăm cultura noastră pentru
a-i determina și pe alții să ne cunoască.
Cosmina-Marcela Oltean: Știu
că lucrați la o nouă carte. În ce stadiu este? Ne puteți spune câte ceva
despre ea?
Doina Dobreanu: Lucrez
împreună cu fratele meu la volumul al doilea al cărții „La obârșie, la izvor...
Convorbiri la Subcetate”...
Cosmina-Marcela Oltean: Ce
alte planuri mai aveți și ce va mai doriți de la viață… în afară de sănătate și
liniște?
Doina Dobreanu: Îmi
mai doresc ca Dumnezeu să mă aibă în paza Sa.
Cosmina-Marcela Oltean: Dacă
mai aveți ceva să ne împărtășiți, vă rog să o faceți.
Doina Dobreanu: „Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!” (Lucian Blaga)
Aș vrea să mă pot
bucura până la capăt de drum de ceea ce este mai important în viață: credință,
nădejde și dragoste.
Cosmina-Marcela Oltean: Va
mulțumesc mult !!!
Doina Dobreanu: Cu
mare drag.
Interviu
publicat în cartea lui Ion N. Oprea, DARUL VIEȚII: DRAGOSTEA, vol. I,
Editura PIM, Iași, 2014