VALENTIN MARICA -
Cetățean de onoare al culturii române
Moto:
„…mi-am zgâriat
stăruitor
în scoarța unui arbor – numele –
cu slove mici, stângace și subțiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară
– uriașe.”
Lucian Blaga, Cresc
amintirile
Căutând printre amintiri, îmi dau seama că îl
cunosc pe domnul Valentin Marica de multă vreme, și în ipostaze diferite:
student la litere, soț, tată, fiu, scriitor, realizator de emisiuni radio,
reporter, editor de carte, prieten.
Il cunosc pe
domnul Valentin Marica din vremea când își „zgâria
stăruitor în scoarța unui arbor – numele – cu slove mici, stângace și subțiri”.
Era în anul 1970, când, student la Facultatea de Filologie a Universității
„Babeș Bolyai” din Cluj, obținea Premiul I la Simpozionul Național
de Folclor, pentru cercetarea Lioara - un obicei din ciclul primăverii; în același an, studentul–poet debuta cu versuri în revista Cronica
din Iași, prezentat fiind de poetul Mihai Ursachi.
Astăzi, când domnia sa este la vârsta de 65 de ani,
văd „cum slovele (-i) au crescut din
cale-afară de uriașe”. Mă refer la opera sa scrisă – poezie, proză,
eseistică, jurnal literar, interviuri literare, studii de istorie literară -, dar și la mulțimea benzilor magnetice care
au înregistrat vocea reporterului radio transmisă în eter în timpul miilor de
emisiuni realizate de-a lungul anilor la postul de Radio Târgu-Mureș, învitându-ne
pe noi, cititorii sau ascultătorii, să trăim stări de spirit în toate nuanțele
bucuriei.
La vârsta elanurilor tinereții din perioada
studenției, era un tânăr exuberant și vesel, stăpân pe sine, demn, curajos, cu
fața și privirea luminate de bucuria și mulțumirea de a face ceea ce-i place: de
a se pasiona de cunoașterea prin studiu și cercetare, de a descifra tainele
gândirii și ale logosului.
L-am cunoscut mai îndeaproape apoi, ca prieten și soț
al Emiliei Dobreanu, colegă și prietenă cu mine la Liceul din Subcetate, apoi
la Filologia din Cluj, ea fiindu-mi model, îndemn și sfetnic în alegerea
drumului ce aveam să-l urmez la finele liceului, spre Alma Mater Napocensis.
Doamna Emilia Marica este un om cu un
caracter frumos, este inteligentă, cu suflet nobil, cu multiple calități, cunoștințe
și deprinderi practice; este soție și mamă iubitoare, dar și profesoară de
excepție. Faptul că domnul Valentin Marica s-a realizat plenar și multilateral
se datorează, măcar în parte, și omului puternic, statornic și jertfelnic din
dreapta sa, soția Emilia, un om al cărui crez de viață mărturisit a fost
următorul: „Muncă, credinţă, fidelitate,
dragoste, perseverenţă, visare – cuvinte pe care le-aş traduce poetic, din nou,
prin versurile lui Lucian Blaga: «În spinii de-aci arată-te, Doamne, să ştiu ce
aştepţi de la mine», deoarece numai «Din muguri amari înfloresc potire grele de
nectar».” [1]
Colegi de facultate, apoi profesori de limba și
literatura română la Târgu Mureș, au publicat împreună culegerea „Exerciții gramaticale structurale”,
prezentată la Simpozionul Național de Limba Română, prezidat de acad. Ion
Coteanu, București, 1975.
L-am cunoscut pe domnul Valentin Marica în ipostaza
de fiu al părinților din Zoreni, doar citindu-i poeziile volumului „Absida pentru ziua a treia. Poemele
Zoreniului”. Citez câteva versuri din poezia dedicată părinților, „Scrisoare târzie”:
„E iarăși
seară când vă pipăi urma
În țărna
drumului; și drumu-i pustiu…
Prima
literă am scris-o acolo…
Nu la
masă, ci pe un sac de grâu…
(…)
Sunteți
frumoși în cioareci și-n ie.
Atât de
neted vă e în seară pasul.
Iertați-mi
rătăcirea și uitarea…!
Vă strig,
acum,… dar amuțește glasul.”
Mai ales, l-am cunoscut ca fiu al părinților
Emiliei, din Subcetate. Prezența lor și a copiilor lor, Cosmin și Codruța, în
casa părintească din satul nostru, situat pe Valea Mureșului Superior, aducea
lumină, pace, liniște, mângâiere, zâmbete de fericire, multă iubire. Ce vremuri
minunate, de vis, de poveste!
I-am cunoscut pe Emilia și Valentin în ipostază de
părinți. Petrecându-și crâpeie de vacanțe la Zoreni și Subcetate, împreună cu
părinții lor, nepoții învățau să se bucure de armonia și iubirea familială, ca
și de miracolul naturii în fiecare anotimp, să-și respecte rădăcinile.
„Cezara-Codruța Marica s-a născut la
Târgu-Mureș, în ziua de 3 martie 1979. Un mărțișor al bucuriei și speranței
pentru părinții și fratele ei, Emilian-Cosmin.(…) Prin ea se întrupase un
destin de excepție. Prematur și brutal frânt la nadir…” [2]
Și, dintrodată, locul bucuriei și al speranței… a
fost luat de suferință, tristețe, jale, neliniște, lacrimi… și de zbuciumul unei
întrebări fără răspuns: De ce?
Fundaţia Culturală Cezara cu seriile
de carte „Prima verba”, „Perpetuum”, „Via lucis”, Editura Cezara, Cenaclul
Cezara, Centrul de Zi Cezara, Diplomele Cezara, Aşezământul Cultural Cezara și…
atâtea poezii… În toate reverberează neuitarea Cezarei-Codruța.
„Ninge peste
umerii Lerului-Ler,
ninge în palma-mi –
coajă de măr.
Ninge la masa unde vii şi stai...,
visul aleargă-n tropot de cai,
grâul dospeşte
peste rochia ta,
sufletul e pomul din rai.
Ninge pe râul Lerului-Ler,
ninge pe prag, pe gând,
rochia ta e colind.
Îmi deschide pumnul,
a se încălzi,
în noaptea ce-i zi,
în ziua în care lin înfloreşti,
cu văzduhul în braţe,
cu Viflheem la fereşti.
Râul creşte, lacrimi scad
sub fiecare frunză de brad...
În lumânările, vlăstare,
pleoapa ochiului
şi rochia ta
sunt cărare.” (Fragment din poemul „Rochia de apă”)
La Platoneşti va fi Aşezământul
Cultural „Cezara”, îmi spunea Emilia. „Platoneştiul,
locul naşterii mamei mele, gura de rai care mi-a aureolat copilaria şi prima
tinereţe, devenit o vreme rana în spaţiu prin dispariţia bunicilor, redevine
pentru mine, pentru noi, acelaşi tărâm vrăjit care ne aşază între pământ şi
cer, făcându-ne fraţi cu nesfârşitul. Atât de puternică a fost chemarea lui,
încât Dumnezeu ne-a ajutat să reînsufleţim pragul casei şi Duhul locului. Căci:
Coboară-n lut părinţii rând pe rând, în timp ce-n noi mai cresc grădinile...
Aici
va fi Aşezământul Cultural «Cezara». Locul e vegheat de o masivă cruce
sculptată în stejar de meşterii care au ridicat Mănăstirea Bârsana, pe motivul
cununii de spini din Golgota Mântuitorului. Aici va fi ridicat Monumentul
Candorii, unicat în lume, întru pomenirea tuturor celor care au plecat în
veşnicie la vârsta copilăriei sau în floarea tinereţii. Este un proiect amplu,
cu multe detalii, cu încurajări morale din partea celor care i-au înţeles în
nota adevarului rosturile. Când un gând are
frumuseţe, nobleţe şi sinceritate, nu se va opri, dimpotrivă, îşi va înmulţi
ramurile de trăinicie şi surâs.” [3]
Valentin și Emilia Marica sunt amândoi făclii care
se mistuie pe altarul culturii româneşti, răspândind în jur, prin magia
cuvântului și prin faptă, lumină, bucurie, frumuseţe şi încredere.
În ipostaza de scriitor, l-am întâlnit pe domnul
Valentin Marica cu ocazia diverselor reuniuni/ manifestări culturale, dar mai
ales citindu-i creațiile, cărțile pe care mi le-a dăruit cu mărinimie și
bucurie, fiecare fiind însoțită de o dedicație și un gând: „Vecernii” – „… acest colind… reverberat în urarea de „La mulți ani!...”(3 ian.
1999), „Metanii” – … cu „încrederea autorului în «raiul cuvântului…»”
(3 ian. 1999), „Laguna umbrei” – „… aceste caligrafii ale neliniștitoarelor
întrebări și privirea mirată a cuvântului; mai cred, pentru ca să înțeleg…”
(19 sept. 1999), „Absidă pentru ziua a
treia (Poemele Zoreniului)” – „… aceste
«țesături» de cer din reîntoarcerea mea la fiorul dintâi…” (25 ian. 2011)
etc.
I-am citit poeziile cu nerăbdare și curiozitate, cu
bucuria că le-am pătruns fiorul, înțelegând, prea devreme, și eu, ca și ei,
Valentin și Emilia Marica, versul eminescian: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”…
Poezia lui Valentin Marica „este o radiografie a suferinței, o confesiune amară, a resemnării și
asumării fatalității”. Tonalitatea elegiacă a poeziilor, impusă de
obsedanta temă a morții este explicabilă. Prin trăirea autentică și stăpânirea
cuvintelor, recunoaștem în poezia lui Valentin Marica eleganța intelectuală a
lui Lucian Blaga.
„Dorul de
moarte eminescian” este punctul pornire
și al unor studii ample, între care și Thanatosul ca ipostază a tragicului în
literatura română, teza de doctorat a autorului. Valentin Marica propune în
cartea sa, „Studii de istorie literară”,
într-un stil sobru, elegant, subtil, rafinat, riguros academic, noi
interpretări, încercând să se caute și să se regăsească pe sine.
Îl cunosc, de foarte mulți ani, pe domnul Valentin
Marica în ipostaza de realizator de emisiuni la Societatea Română de
Radiodifuziune, Studioul Teritorial de Radio Târgu-Mureș, în prezent,
senior-editor.
Domnul Valentin Marica a semnalat în emisiunea pe
care o realizează, „Vitralii” – ferestre mereu deschise spre cultură - fiecare
apariție editorială despre Subcetate… Cu câtă bucurie! I-am simțit-o în
vibrația glasului și în căldura vorbelor, de fiecare dată. Am recunoscut
aceeași bucurie nedisimulată, molipsitoare, cu care prezintă orice act de
cultură, emoția reporterului, „vânător de inefabil” el-însuși, intervievând
oameni de seamă, de a le surprinde, provocându-i, sclipiri de gând și trăire
profundă – prilej de sărbătoare a minții și a sufletului.
I-am citit cartea „Vânători de inefabil” [4]
care adună între copertele sale interviuri literare înregistrate pentru
emisiunile de radio, carte mărturie pentru prezent și posteritate, care
păstrează în acest fel imaginea scrisă a gândurilor rostite și înregistrate
cândva, aflate acum în fonoteca de aur a radioului Târgu-Mureș. Sunt interviuri
de înaltă ținută intelectuală, de emoționantă vibrație sufletească, realizate
cu profesionalism, cu respect și iubire pentru cultura românească. Sunt
interviuri care ni-l arată de fiecare dată pe Valentin Marica în multipla sa
ipostază: de reporter, poet, om de cultură, Om – spirit pătrunzător, curios,
efervescent, dornic să surprindă esența, inefabilul, miracolul vieții,
sclipirea gândului, emoția, să transmită bucuria trăită prin cultură, credință,
cunoaștere, creație, iubire, îndemnându-și cu încredere, speranță și optimism
ascultătorii, la fiecare final de emisiune. „Nu vă temeți! Îndrăzniți!”
Și am îndrăznit și noi… Îi mulțumim pentru încurajări,
pentru atenția acordată și aprecierile făcute în emisiunile de radio, și nu
numai, cărților noastre trimise de la Subcetate, despre Subcetate.[5]
Întrebându-l despre realizările familiei Valentin
și Emilia Marica și despre profesiunea lor de credință, domnul Valentin Marica
a răspuns în felul următor: „Când Dumnezeu
i s-a arătat lui Solomon şi l-a întrebat ce doreşte, Solomon nu a cerut slavă,
bogăţii, moarte vrăşmaşilor sau o viaţă lungă, ci înţelepciune şi pricepere.
Într-un timp şovăitor şi lânced, al ruginirii cuvintelor şi sufletelor, aş vrea
ca slava şi bogăţia mea, a noastră, a familiei, să fie puţină înţelepciune şi
puţină picepere; pentru ca Fundaţia Culturală Cezara, Editura Cezara, Centrul
de Studii Literare Grigore Vieru, Cenaclul Cezara, Festivalul de Poezie
Religioasă Credo, Concursurile Nationale de Creativitate Artistică, Jocul de-a
ziua cea bună şi Vreme trece, vreme vine, Maratonul Poeziei, Concursul
Interjudeţean de Literatură Amândoi, în aburul pâinii, Concursul Naţional de
Interpretare Critică a Textelor Eminesciene, Festivalul Fanteziei, Centrul de
Zi Cezara, proiectele Mâini care vorbesc, Aripi de Ingeri, Senior al
Targu-Mureşului, Tărâm de iubire, Cuvântul, seriile de carte Prima verba, Via
lucis, Perpetuum, Exemplarium, Diplomele Cezara pentru înalte valori umane şi
profesionale să-şi ducă mesajul spre zilele ce vin, pentru a nu fi atât de mare
întunericul în spirit.” [6].
Astăzi, când domnul Valentin Marica este doctor în filologie și
științele comunicării, recunoscut scriitor, poet și publicist, membru al Uniunii
Ziariștilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România, se
vorbește despre personalitatea acestui om de
cultură de o distincție intelectuală aparte doar la modul superlativ: „figură singulară și discretă (…) cu un
discurs poetic limpede, migălos șlefuit, cu mare economie de mijloace”
(Cornel Moraru), „poet delicat și erudit”
(Titis Vâjeu), „poet de structură orfică”
(Iulian Boldea) etc.
Ca semn de prețuire, Direcția Județeană pentru
Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Mureș i-a acordat titlul de „Cetățean de onoare al poeziei”. Având în
vedere activitatea sa multidimensională, demnitatea și prestanța sa
intelectuală, cu ocazia sărbătoririi a 65 de ani, domnul Valentin Marica ar
merita pe deplin titlul de „Cetățean de
onoare al culturii române”.
Felicitări sincere, urări de sănătate, Dumnezeu să
vă ocrotească și să vă binecuvânteze casa și familia, prieteni buni și
statornici, putere de muncă și creație mulți ani și, așa cum vă doriți,
asemenea înțeleptului Solomon, înțelepciunea și priceperea de a continua
minunatele proiecte care „să-şi ducă
mesajul spre zilele ce vin, pentru a nu fi atât de mare întunericul în spirit”!
La mulți, buni și fericiți ani!
Cu prețuire și respect, profesor Doina Dobreanu
Publicat în „Vatra Veche”, nr. 12 (număr omagial, „Valentin Marica”), 2014
Publicat în „Vatra Veche”, nr. 12 (număr omagial, „Valentin Marica”), 2014
BIBLIOGRFIE:
Almanah
RadioTârgu-Mureș - 40, Redactor
Valentin Marica, Târgu-Mureș, 1998
Centrul de Studii Literare „Grigore Vieru” Târgu
Mureș, Grigore Vieru – Dimensiuni critice
(I), Editura „Cezara Codruța Marica”, Seria de carte Exemplarium îngrijită de Valentin Marica, 2010
Dobreanu, Doina și Dobreanu, Vasile, La obârșie, la izvor… Convorbiri la
Subcetate, ed.și prefață Valentin Marica, Editura „Cezara Codruța Marica”,
Seria „Via lucis”, Târgu-Mureș, 2013
Marica, Valentin, Absida pentru ziua a treia. Poemele Zoreniului, Editura Dacia XXI,
2011
Marica, Valentin, Ceasornic de lut, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009
Marica, Valentin, Conjugarea verdelui, Editura Nico, 2010
Marica, Valentin, În apa duhului. Jurnal de reporter în Țara Sfântă, Editura Nico,
2008
Marica, Valentin, Laguna Umbrei, Fundația Culturală „Cezara Codruța Maica”, Editura
Cezara, 1999
Marica, Valentin, Metanii, Fundația Culturală „Cezara Codruța Maica”, Editura Cezara,
1997
Marica, Valentin, Vânători deinefabil. Interviuri literare, Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj-Napoca, 2009
Marica, Valentin, Vecernii (În căutarea cuvântului)- exerciții poetice, Fundația
Culturală „Cezara Codruța Maica”, Editura Cezara, 1998
Vă las în
loc surâsul – ultimul caiet școlar al Cezarei-Codruța Marica, Editura Brăduț, Târgu-Mureș, 1996
[1]
Emilia Marica, în Doina Dobreanu și
Vasile Dobreanu, „La obârșie, la izvor…
Convorbiri la Subcetate”, ed.și prefață Valentin Marica, Editura „Cezara
Codruța Marica”, Seria „Via lucis”, Târgu-Mureș, 2013, p. 125
[2]
„Zbor frânt…”, în „Vă las în loc surâsul – ultimul caiet școlar
al Cezarei-Codruța Marica”, Editura Brăduț, Târgu-Mureș, 1996, p.5; 7
[3]
Emilia Marica, în Doina Dobreanu și
Vasile Dobreanu, „La obârșie, la izvor…
Convorbiri la Subcetate”, ed.și prefață Valentin Marica, Editura „Cezara
Codruța Marica”, Seria „Via lucis”, Târgu-Mureș, 2013, p. 124-125
[4]
Valentin Marica, Vânători deinefabil.
Interviuri literare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009
[5]
În prefața cărții „La obârșie, la izvor…
Convorbiri la Subcetate”, domnul Marica scria: „Demersul publicistic de faţă îi readuce, cu dragoste, bun-simţ, nobleţe
şi inteligenţă, pe bunii trăitori ai obârşiilor şi permanenţelor din
binecuvântata parte nordică a Depresiunii Giurgeului, Subcetate, reverberând
din Sangidava, în gestul sublim şi pur al mărturisirilor – al spovedaniilor,
vindecând «setea de mântuire» –
aidoma celui al ridicării fărâmei de pâine descris de Monahul de la Rohia. Doina Dobreanu şi Vasile Dobreanu, care,
cu har, i-au dedicat localităţii Subcetate mai multe «cântece ale obârşiei», de la istorie şi civilizaţie rurală, la
etnografie, datini, folclor literar, particularităţi lingvistice, credinţe
arhaice, ritualuri şi simboluri, invocă, din nou, aducerea-aminte, întru a
argumenta şi perpetua rodnicia timpului, creşterea lui, în vechea aşezare din
zona Topliţei Române.” – Valentin Marica, „Cuvânt înainte”, în Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu, „La obârșie, la izvor… Convorbiri la
Subcetate”, ed.și prefață Valentin Marica, Editura „Cezara Codruța Marica”,
Seria „Via lucis”, Târgu-Mureș, 2013, p. 5
[6]
Marica Valentin, în op. cit., p 125
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu