Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc? Răscolitoare, dureroasă și fericită întrebarea celui care a vrut să ne așeze
în cuib ceresc, Ioan Alexandru. Este, socotim, și
întrebarea celei despre care începem să vorbim cu puternică emoție, DOAMNA
DOINA DOBREANU.
Câtă împăcare, credem, poate avea profesoara, etnologul, istoricul literar,
publicistul și, mai ales, omul Doina Dobreanu, știind că și-a găsit
locul ei, locul cel bun, în lumea aceasta. Căci dacă ai locul tău, fereastra
ta deschisă spre soare, de unde vezi, limpede și foarte departe, rosturi și
înțelesuri, ai sens; poetul ar spune că ai năvod în care să prinzi soarele.
După lungi căutări și deslușiri, după limpeziri ale Sinelui și eliberarea
din împăienjenișuri cotidiene, și-a făcut din eternitatea satului profesiune de
credință. Literatura română mai primește în sânul ei ocrotitor un sat care să
veșnicească, alături de atâtea altele ce au numit și numesc adevăr românesc și
frumusețe spirituală, satul Subcetate. Acestui axis mundi,
Doina Dobreanu i-a dedicat neodihna ei,
„ fără mască, fără trucaj”, ca intelectual și cercetător, ilustrând în cărți de
rară sensibilitate și impresionantă documentare despre o matrice de
spiritualitate pură și de neclintită dăinuire. Cele două volume ale
Convorbirilor la Subcetate, La obârșie, la izvor..., pe care le semnează
împreună cu Vasile Dobreanu, prin vârste, destine, evenimente, întâmplări, voințe,
doruri, legăminte, chipuri și locuri, mărturisesc despre sufletul invincibil,
despre întemeierea ființei în ordine divină, demnitate și jertfă, îndurare și
neamăgire, înălțare și mântuire. Doina Dobreanu a învățat limba, hronicul și
cîntecul acestui sat al Transilvaniei și i-a scris cu acuratețe cărțile,
privindu-l din toate unghiurile lui diamantine, istorice, lingvistice,
etnografice, religioase, literare, pentru a-l consacra în timp ca sat-idee(
vezi satul în viziunea marelui Lucian Blaga), purtător de inegalabilă conștiință
a indestructibilului, a binelui, rodului și veșnicirii. Cărțile Doinei
Dobreanu, zbaterea ei în numele unui ideal cultural, trăirea ei în cămașă de
aloe, cum ar spune Ioan Alexandru, pentru a atenua din hidoșenia și obtuzitatea
unui timp ce amenință rădăcinile, sunt capitole relevante ale unei
istorii a spiritualității românești. Se cere trudă, scria același Ioan
Alexandru, pentru a readuce Transilvania, bunăoară, la înălțimea pierdută prin moartea
celor buni, pentru aceasta esteticul și literatura nefiind de ajuns,
trebuind spirit și spiritualitate, „viață eternă nu generalități”.
Acesta este crezul profesional și de viață al Doinei Dobreanu, de a prelua
vrerea și izbânda înaintemergătorilor, amplificând-o în vreri și izbânzi ce
sunt spirit și spiritualitate. „Sunt pasiuni care vin dinăuntru și de foarte
departe, dintr-o mare iubire față de ființa neamului nostru - consemnează
Doina Dobreanu, cu firescul și sinceritatea ce o caracterizează. (...) E
nevoie de curaj să vorbești direct despre tine însuți și despre cei din jur,
mai ales într-o carte în care trebuie să dai seama, vorba cronicarului, de ceea
ce spui, având în vedere că scripta manent. Mi-am îndeplinit profesiunea
de dascăl într-o școală rurală cu o mare pasiune. Dragostea pentru copii și
pentru profesiunea aleasă m-au susținut, mi-au dat energia necesară când
necazurile m-au îngenuncheat, mi-au făcut viața frumoasă.”
Așadar, Doinei Dobreanu îi apreciem scrisul, preocupările, gândurile pentru
ceea ce ar trebui să însemne cartea de învățătură a zilei, conștiința
seriozității umane (pecete a transilvanității!) pe care au avut-o mari ctitori
de cultură, între care Liviu Rebreanu, cum argumentează regretatul scriitor
Mihai Sin în Marea miză. Îi admirăm Doinei Dobreaanu consecvența în a
dovedi câtă profunzime avem în tărâmurile de spirit și spiritualitate.
Ne bucurăm că ne surprinde mereu cu ingeniozitatea ei, cu felul în care
(blagian!) și-a trecut durerea umană în cântec; în cântecul obârșiilor… Mersul
ei nu este la suprafața lucrurilor, ci în adâncimile lor, acolo unde sunt
filoane de aur.
Dar, scriind pentru un volum aniversar, aprecierile critice prea subliniate
ar putea periclita claritatea stării de spirit pe care seria Profesioniștii
vrea s-o exprime și s-o transmită
publicului cititor. Și atunci, mai bine despre frumusețea omului, de
altfel definitorie și răsfrântă în opera scrisă, să vorbim. Mai ales că Doina
Dobreanu este omul frumos din satul nostru frumos, Subcetate, și este colega
noastră de facultate – ce școală înaltă, Literele Clujene! – care poartă pe
chip surâsul. Este semnul ei inegalabil. Credem că surâsul ei, atât de
îmbucurător când o întâlnești, vine din lăuntricul bogat, din cumințenia
satului, din vrednicia părinților ei, Aurel și Ioana, și a moșilor ei, mari
dascăli de viață care transmiteau mesajul că pe obraj se poate așterne și rușinea
necinstei. Surâsul ei vine din credință și codri de speranță în bine în care și-a
făcut, tainic, cărări fără de sfârșit.Vrea, desigur, să-i fie ființa precum
bobul de grâu în care cei aleși îl văd pe Iisus.
Ne reîntoarcem, scriind despre Doina Dobreanu, la cartea de poezie a lui
Ioan Alexandru, cea în care apare imaginea crinului care are curajul să
scânteieze în mijlocul nopții, fără să-l vadă nimeni, niciodată. Doina Dobreanu
poartă în viață discreția crinului; iubindu-ne atât de mult pe noi care trecem
pe lângă Domnia Sa, poate prea grăbiți, prea cu capul în pământ, nedându-ne
seama că privirea ei cuprinzătoare și pasul ei sigur ne pot mângâia. Poate că darul
și harul, prin tot ceea ce face, este cel al mângâierii. Îi este, acestuia,
apă curgătoare, câmpie, deal și munte; îi este, acestuia, cer…Astfel, robită
de ea însăși, precum Poetul, Doina Dobreanu aprinde lumini în zarea Poimânelui.
Tg.Mureș, în ajun de Rusalii, 30 mai 2015
Valentin
Marica
Emilia
Dobreanu
Articol publicat în INFORMAȚIA HARGHITEI, 10 iunie 2015, p. 4
FAMILIA:
Ce frumos!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereDragă Doina, era de ajuns pentru "Profesioniştii noştri"această tulburător de frumoasă, pătrunzătoare şi nuanţată evocare. Nu pot decât să mă bucur că modesta mea schiţă de portret va apărea alături de asemenea semnături prestigioase. Şi să te felicit pentru oamenii valoroşi care îţi stau alături!